1. Funcţia de perfecţionare a dezvoltării f
izice, în sensul armoniei şi proporţionalităţii, se amplifică în etapa actuală şi în viitor datorită unor influenţe negative ale ştiinţei contemporane (mecanizare, automatizare etc.) asupra organismului.

2. Funcţia de dezvoltare şi perfecţionare a capacităţii motrice conduce la formarea calităţilor motrice, a deprinderilor şi priceperilor motrice, la capacitatea de însuşire şi coordonare a mişcărilor la nivel general, dar mai ales la capacitatea motrică specifică pentru sportul de performanţă.


3. Funcţia sanogenetică - igienică vizează menţinerea unei stări optime de sănătate a celor ce practică exerciţiile fizice, creşterea potenţialului funcţional al organelor şi sistemelor organismului, perfecţionarea funcţiilor vitale, baza sănătăţii şi capacităţii de muncă.

4. Funcţia recreativă cu cele două sensuri, de practicant - acţionar şi beneficiar al exerciţiului fizic şi în al doilea rând ca spectator, recreerea prin intermediul sportului, mass-media, stadion, TV etc.

5. Funcţia de emulaţie ce trebuie să se materializeze prin dezvoltarea spiritului competitiv, a dorinţei de depăşire şi autodepăşire, dar numai în limite corecte, regulamentare, în spirit de fair-play.

6. Funcţia educativă este cea mai complexă prin aceea că educaţia fizică şi sportul influenţează dezvoltarea personalităţii omului în totalitatea ei: intelectuală, morală, estetică, tehnico- profesională.

- Pe plan intelectual, influenţele sunt evidente, subiecţii primesc cunoştinţe din domenii diverse: anatomie, fiziologie, psihologie, biomecanica, igienă, pedagogie, antropelogie, biochimie etc. asigurând fondul de bază pentru cunoaşterea ştiinţifică a practicării exerciţiului fizic şi pentru conştientizarea fenomenului. Memoria, imaginaţia, atenţia, spiritul de observaţie sunt calităţi ce se dezvoltă în procesul direct de practicare a exerciţiilor fizice.

- Pe plan moral, subiecţii devin acţionari şi beneficiari în procesul de formare a unor deprinderi şi obişnuinţe de comportament corect în întreceri dar şi în viaţă.

- Pe plan estetic, exerciţiile fizice, tehnica, activitatea tactică dusă până la măiestrie contribuie la educarea gustului pentru frumos. Cu ocazia deplasărilor la competiţii, subiecţii îşi dezvoltă acelaşi gust pentru frumuseţile naturii, al unor realizări
umane pe plan socio-economic. Muzica ce însoţeşte unele execuţii sporeşte contribuţia la îmbunătăţirea unor calităţi de ordin estetic (ritm, armonie, graţie), la alegerea unor melodii valoroase.

- Pe plan tehnico-profesional, contribuţia sportului este evidentă. Sporesc indicii calităţilor motrice, capacitatea fizică, indicii superiori de dezvoltare morfofuncţională, necesari în activitatea productivă.
Funcţiile sportului, educaţiei fizice, trebuie să le percepem ca un tot unitar, formând un sistem, fără a neglija una sau alta dintre ele, încercând să realizăm idealul solicitat de comanda socială.